cum se arunc-atatia fluturi ce mor topiti
de incercari asa se naste-n noi arsura vrerii
de-a lumina in plin decor si transformati
in mici elitre ne descompunem in eter neauziti
si fara teama de-a deveni plumb in caderi
ne vom topi in epiderme si mainile ne-or lumina
schimbati in licurici vremelnici
iar zorile ne-or estompa
de ce? aceasta-i intrebarea
a mea, a ta, a tuturora
si inserarea ne e prieten
insingurarea nu-i dusman
iar asteptarea ne incarca
o baterie peste ani
