Pe chipul unora
Citesti tristetile
Lumesti
Pe-al altora
Deslusesti intreaga lor
Fericire
Pe unele nici nu le obsevi,
Ascunse in ele de atata vreme
Doar cercetandu-le privirile
In mantia fericirii imbratisate,
Sau infasurate in zdrentele
Dezamagirilor,
Descoperi universuri intregi
Nu lasati timpul sa spulbere
Stelele de pe cerul sfios
Frumusetea lor,
Creionata de motivul
Pentru care traiesc,
Merita mai mult decat
Un zambet in primavara
