precum stãm acum pe malul vorbei
şi-i pescuim ca din aer cuvintele
mai şi privim la verdele ce-i curge spre noapte
sau la sandaua lunii ce neglijent
calcã pe-un colţ din rochia uitatã a zilei
şi uite
a început lumina sã se jupoaie pânã la sânge
dar chiar şi aşa
mai tragem fiecare de câte un fir o ideie
îi mai îndreptãm cu o vorbã reverul
mai filozofãm
despre planeta bãtrânã
ce-şi leagã cu meridianul broboada de întuneric
apoi rãbdãtori aşteptãm
sã se prefacã în must globul ei ca de strugure negru
sã batã vânt roşu prin teascurile polilor
iar când înserarea va începe sã plouã vânãt
sã-i bem bucuroşi vinul de noapte
pentru cã şi astãzi
ne-am putut hrãni din nou cu miracole
le-au sorbit pofta noastrã seninã cu ochii
le-au mestecat nerãbdarea cu paşii
uite aşa
de-a lungul şi de-a latul cel darnic al zilei
de vineri 15 iulie 2016
