Eu pot sã te vestesc o varã în colţul gurii,
sau numele sã-l ţin ca pe o ţigarã pot,
cum ţine mierla trilul în buzele pãdurii,
din nota dimineţii verdele sã-l scot,
pot sã te adorm pe nervul cel întins,
sã-ţi fac de legãnare într-un nervos hamac,
dacã-n nãvodul ochiului te-am prins
pot din feciorie de haram sã-ţi fac.
Dar nu pot sã îţi iau ce dinadins nu vrei,
sângele cel roşu, hormonii, hipofiza,
când nu vrei sã respiri acum prin porii mei,
din bronhiile mele sã simţi cum bate briza.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nu întâmplãtor,miracolul poeziei,s-a reprodus cu o aşa explozie de melancolie aici pe ,,noduri...,,.Dovadã cã,terapia pentru suflet este,doar...arta de a scrie.
