mi-am zãrit axonul la braţ cu o dendritã
coborau pe drum un deal sub encefal
ningea fierbinte ziua o zãpadã albitã
în gândurile strânse sub ţeastã cerebral
simţeam cu piatra feţei mângâierea apei
ca o picãturã pe umãrul de geam
strãluceam în lacrimã la marginea pleoapei
un cromozom de înger din sacul lacrimal
reînviat fusesem în trupul de trovant
palma rece a ploii-mi fura eternitatea
îmi rãmãsese auzul în corpul celãlalt
priveam o iarbã verde în jur cu cecitatea
eram în stirpea orei ceva ce nu existã
se înfrãţise gena cu timpul abisal
viitoru-mi decãzuse în secunda tristã
care mã renãscuse etern şi mineral
voi cãuta iubirea şi-n viaţa mineralã
simt pasul inocent al ierbii pe grumaz
buzele de piatrã îmi sãrutã goalã
creanga dezbrãcatã de frunze pe obraz
