Tata a fost un om cumsecade, dar
avea origine nesãnãtoasã,
nu era suferind, nu, nu,
aparţinea unei pãturi
sociale, un fel de cloacã intelectualã.
Învãţase vreo douãzeci de clase,
cam cât o garniturã de tren,
dar nu era bun la nimic:
nu ştia sã bobineze, nu era frezor, rabotor,
fierar betonist, nici mãcar sculer matriţer.
Nu aparţinea clasei muncitoare, şi nici ţãrãnimii,
în concluzie nu ştia sã munceascã.
Deşi era doctor nu fãcea injecţii, deci
nu era folositor societãţii.
Ochiul mâniei proletare îl privea cu îngãduinţã, el
nu ştia sã-şi exprime ura de clasã. Nu fuma şi nu bea.
În rãzboiul din est nu trãsese niciun glonte,
avusese noroc, nu-şi vãzuse inamicul. Şi nici viceversa.
Aceasta l-a salvat de necazuri ulterioare.
Toatã viaţa şi-a fãcut datoria.
Când a murit, greierii i-au tocmit famfara militarã.
Avea dreptul.
Înainte de rãzboi fusese decorat.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Aici chiar sunt imagini si idei insa destul de neclare pana la capat, parca ar suferi de ceva...
