Sufletul meu,
e o harpã,
pe care degetele tale nu au atins-o,
nu ştii sã cânţi aceastã simfonie,
aşa cã pleacã,
din calea ingerilor,
nu intelegi
cum canta
si cum sadesc
doar flori
din negrul infern,
o floare ca mine
ce creşte din lacrimile îngerilor ce stau de pazã
la poarta iadului
frumoasã floare, frumoasã zambilã
împrãştii-n în jur numai luminã...
