Autor:	Chescu Ana-Maria ( Dulce Pontes ) - [ POEZIE ]
Titlu:	***

Cum ? cum sã mai fiu ca altãdatã, când ochii mi-s atât de goi, în capul tencuit cu pleavã, iar printre vene curge sloi,  mai scapãrã câte-o grimasã,  când pãsãri negre vin în stol,  de sânge sã mã vãduveascã. sunt umbra propriei-mi sorţi,  cutie veche şi uzatã,  la asfinţit şi la apus,  durerea stã sã amorţeascã. Plouã În vãgãune, pe podele, pe fiecare margine de pat, pe suflet şi-n moschee, pe dorurile mele negre, Tulip, îngerul de veghe, cu ochi de jar şi buze de femeie, te însoţeşte când macini minţi şi arzi bordeie, copiii surzi şi avortaţi, te scuipã şi cerşeşc în ghene, cu turţuri şi sclipiri în gene, te lasã-n... umbre reci femeie. Copil nebun, ce ţii în braţe luna, ce-alunecã pe tâmple, ce nu cunosc furtuna, alergi prin vãi, când soarele rãpune luna, te pierzi în nori, când ochii tãi cãprui inundã culmea, de unde vii şi te cobori într-una, ca un cãţel ce şi-a uitat pânã şi urma, copil nebun, trãdat de astre, aluneci printre lacrimi şi surâsuri false, un trist luceafãr, al dramei şi reginei albe. Dor de Esenin, dor de mamã... Cu ochii negri, cu cap plecat, te-ai dus încet, te-ai aplecat, spre Golgota, în aval, şi ochii tãi s-au prins de cer, ca doi aştri în etern, au luminat între pãmântul, cu lacrimi ce au stins urâtul, l-au transformat în flori de varã, dor de Esenin, dor de mamã. Durerea mea de minte.... pentru a suta oarã îţi scriu epistole ce ard în flãcãri când mai am doar scrum din aceste nuvele blestemate nu pot nici sã trag un fum din ţigara asta liricã handicapatã în care eu am doar rol de actor pe moarte îmi pare rãu dar tre sã-ţi scriu când minţi şi iarãşi minţi de-n îngheaţã apele ce-mi invadeazã creierul bolnav de fiere dureros de amar nu pot sã mai suport aceastã nuvelã bolnãvicios-alcolizatã pe care mi-o fumezi în faţã mã chinui sã te scot fum cu fum ca pe-un molar drãcos mãseaua mea de minte durerea mea de dinte....

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]