Autor:	talpalaru mihaita ( omul fara umbra ) - [ POEZIE ]
Titlu:	postume fãrã timp

scufundat m-am oprit fãrã rãdãcini ca un cerb primãvara închis într-un boncãluit pânzã de pãianjen încurcatã în rouã hranã foamei de sevã la rãscrucea aflatã pe drumuri a fost cu mult înainte timp unde se mai poartã umbre în loc de omãnoi muriţi la grãmadã afarã încã se mai scurg din privirile femeii trecãtoare strãzi inundate de lacrimi îmbrãţişate câte una eu sunt tu între minte şi trãire mã aplec sã-ţi miros cãldura uitatã pe buze este timpul sã-mi veşniceşti reîntâlnindu-ne la apus sau rãsãrit pe marginea luminii printre stele sau la castel venindu-mi pe Calea Lactee dacã este senin al meu fiind al tãu zâmbet de nori fãrã adãpost unde-mi eşti nimic altceva floare în pãr raze de soare şi pãmântul a tãcut apoi cã sã mã legene precum mama îmbrãţişat înainte sã mã aştepte tu mai fãcut sã râd respirând lumea când încã mai era dragoste şi universul îngrijea supãrãrile cerului în lipsa ei mi-ai fost infinit Copyright © Talpalaru Mihãitã 2016 postume fãrã timp

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]