sã mi te culci între aceste frunze albã copilã încurcatã în galben
mi-au crescut oriunde de la maternitate sunt gol fãrã pajişti
doar crâng peste pãdure crescut
se uitã la noi invizibil copac prãbuşit
adie parfum peste frunte
de-acasã a trecut coaja cãtre
te sãrut între creste trezindu-ţi inima cu o mie de gânduri pe buze
îmbãtrânirea e atât de lungã încât mã îmbatã distanţa pânã la moarte
fragil ameţit din pruncie
în miezul de noapte împrãştiat se face întuneric peste un nou sanctuar
aripi în stomac fluturii devin varã fierbinte
ne-am trezit cuvântul pe vârf de cuţit
ce-ajunge obscen când ecoul umbla-n derivã sã-ţi alinte
un vis cu pãr lung înflorit primãvara
abis se deschide în hãu
un râu revãrsat peste trupul iernat fãrã
unde m-am nãscut naivitate scãpatã din mânã
sã-ţi fiu reîntoarcere cu ochii de-mi pleacã la noi
