îmi cuprind cu palmele reci zilele de rãstrişte
imagini voalate de catifea dintr-un dagherotip
îmi iau pisica în braţe formãm un yin şi yang
un cuplu pecetluit de osmoza viselor marsupiale
orele se clatinã ca nişte dinţi de lapte
gura mi se umple de colostru nu e o pagubã
sa fii contemporan cu timpul scos din ţáşţáşni
perfidul sáşn matern caligrafiazã pe páşntecul moale
ca de vierme din familia Plathelminthes
basoreliefuri şi filigranuri
eu sunt Nastratin Hogea un sugar dibace şi háştru
sunt un moroşan cu piele de lup alb
sunt Romulus hrãnit de lupoaicã am dinţi mici de vampir
sug lapte ecologic şi leucemic dintr-o subsuoarã infestatã
îi zic morţii Paşol na turbinka vidma ea îmi spune
cã a avut şi zile mai bune cáşnd nu scutea sugarii
de prezenta ei obnubilantã mai ales cei bãtráşni şi decrepiţi ca mine
acum îmi vindecã necazurile cu marbels şi gum balls
îmi desfundã latrina sufletului
cu gemete de metresã într-o imbrãtişare necuvincioasã
acum în epoca de aur a maliţiei sãruturile ei cu degerãturi
se cupleazã cu minutarul ceasului de pe perete
într-o orgie kabalisticã e o sãrãcie cu lustru in pliurile minţii
ignoranţa stã cu coapsele dezvelite imundã într-un viol parental
zilele cusute la gura cu urechile ciulite ca nişte lilieci rãstigniţi
se ascund într-o burtã de peştoaicã ca icrele de Manciuria
la lecţia de mnemotehnicã cu cocoşeii de aur ai momentelor furate
de la gáştul ei de ţigancã
mã priveşte ca Domişoara Pogany prin irisul ei trec rogvaiv-uri
cu destinaţia Oz drumul galben ca un corp luteal va hrãni iluzia
reîntoarcerilor ciclice
