Azi noapte m-am învelit cu poala cerului
Ca un copil uitat în prãvãlia vieţii cu vise de celuloid in buzunar
Santinelã cu privirea estropiatã de veghea nocturnã
Am smuls rãdãcinii gáşndului ultimul priveghi `
Copacul din curte cu şireturile rãdãcinilor rãşchirate prin mortar
Se întrevede opalescent în lumina lunii topitã în caldaráşm
Ghiftuiţi de atatea suflete oamenii de la ecarisaj
Bombãne buimaci în somn despre pãrintele Hrisostomus de la muntele Athos
Suferinţa lichefiatã a ultimilor azilanţi
Condescendenţa pãrinteascã a oamenilor politici
Ciolanul retoricii putred, aruncat pe spate ca buchetul miresei
Paviani mistificatori, refuzã accesul presei locale
Apoi ca niste puşlamale cordiale le fac un training sumar
Despre capturarea animalelor.
Esenţa docilizantã a tranchilizantelor, zbilţul, capcanele, repelent-urile
Jitiile astea nu te lasã niciodatã sã dormi!!
Confortul acustic al jurnaliştilor crapã ca marţipanul de pe o bomboanã expiratã
Odatã ajunşi în dreptul cuştilor.
Aici, fãgãdarul şef, patroneazã impasibil
Basculáşnd uşiţele cuştilor, introduce máşncarea
îşi dã silinţa sã fie bãgat in seamã , vrea şi el sa parã un om cu suflet bun.
Animalele încãlzite de potol se cambreazã electrizate
Un jurnalist face crochiuri langã crematoriu
Un angajat recitã obituarul plin de numere şi indici ca pe o cotatie bursierã
Apoi pulsul împrietenirii scade brusc, hinghierii devin sinusoidali si enigmatici
Conversatia se sleieşte.
Cineva scrie unui confrate din Franta
Dar vine noaptea în agora tantalicã şi copacul cu coaja curgãtoare îşi întinde crengile firoscoase pana în crapãtul cerului.
Miros de seu clandestin în vertij stratosferic, roza váşnturilor înváşrtindu-se frenetic
Zidurile se prãfuie în amorsa selenarã
Priviri înndopate cu borhot de stele, paznicii mai aprind o ţigarã tescuitã din fundul buzunarelor...
