cu mâinile legate
de trecut
când tinereţea înflorea
a zeghe
lumina vieţii-n porţii
s-a nãscut
icoane din durere
învãluind pereţii
cu lacrimã şi ciudã
se-ascundeau
spernanţele-n
lanţurile grele
carnea tãcerii
fiind atât de crudã
simţeai miros
de sânge şi zãbrele
cu trudã cerul
licãrea-n priviri
o desfãtare-a liniştii
profunde
un condamnat la viaţã de martir
un univers ce legea firii
nu-l pãtrunde
