abia acum desfac pumnul în care ţineam vorbele
sã îmi pot face semnul sfintei Treimi
şi cele doisprezece metanii
am început de ieri sã merg desculţã
cuvintele îmi erau cu douã numere mai mici
şi-mi fãceau bãtaie
tãlpile se contopeau în delir cu stratul de iarbã
ce mijeşte proaspãt din pãmânt
primãvara a scãpat de durerile facerii
lehuzã cum e
aratã cu degetul spre marea de luminã.
