Şi cum sã spun cã nu-mi mai pasã
de viaţa mea amarã
când toate-n mine se revarsã -
în mine-i foc şi parã
şi nu mã cred când spun adio
şi nu mã cred când plâng
în mine e un du-te vino
pe care-n braţe-l strâng
şi mã tot tem sã mai adun
poeme vorbe goale
pe mine-n mine mã tot simt
un suflet ce se zbate
şi nu mai pot ca sã mã mint
cu gândul sunt departe
toatã tristeţea ce o am
de suflet se izbeşte
un simţ puternic,infernal
din plin mã tot loveşte
şi nu mã vãd ca sã fiu iarã
o zi ca la-nceput
sã mai prind soarele spre searã
când trece-n asfinţit
şi ce tristeţe mi-a adus:
O,viaţa asta asprã!
ea vine,trece şi s-adus
pãlitã floare-n glastrã
pãcatul greu cã m-am nãscut
pe trupul meu apasã
din veşnicie-am apãrut
şi joc în a ei farsã
rãmân copil de mamã plâns
la creştet un sãrut
cu dragoste,cu braţul strâns
pe loc am dispãrut.
