Sã numãrãm zilele
Şi nopţile
Pânã când durerea se va şterge.
Dar amintirile
Dor mai tare
Decât neîmplinirile.
Acum stau ascunse,
Sub feşe,privirile
Înecate de slaba luminã
A viitorului...
Nimeni nu-l mai vede în roz.
Toate speranţele
Au rãmas mai opace,
Triste sunt şi sufletele
Care din respect
Pentru tinereţe
Nu îndrãznesc sã iasã
Şi stau lipite
De trupurile lor
Ca bandajele
Ce le-au acoperit tot corpul firav,
Neatins de vicisitudinile vieţii.
Au uitat sã-şi mai strige
Durerea...
Doar gândul de a ajunge acasã
Lângã pãrinţi,prieteni
Iubiţi de asemeni
Le şterge ca un burete memoria
Prea încãrcatã...
Cumplit sã te uiţi,
Sã-i asculţi,
Sã promiţi,
Ca la finalul unei zile
Sã nu mai cui spune :la revedere!
