La rãscrucea dintre cãrãrile destinului
Te-am întâlnit iarãşi.
Erai atât de nevinovat
Încât mã fãcuseşi sã cred
Cã te-ai schimbat.
Desigur cã nu
Ai rãmas acelaşi
Doar cã mai încãrunţit de vreme.
Ne-am petrecut unul
Pe lângã celãlalt
Ca şi cum nu ne-am fi cunoscut niciodatã.
Dar ochii...
Ochii te-au trãdat
Pânã la ultimul fir de pãr
Care desigur ţi-a albit.
Telepatic vorbind,te-am înţeles
Eram pe drumuri diferite ca sens.
În inimã se aşezaserã deja fluturii
Şi ce fluturi...
Cu aripi atât de mari şi colorate
În culorile curcubeului
Pe care îl admiraserãm împreunã
Acum câteva zeci de veri.
Şi ce veri...
Veri pe care niciodatã,dar niciodatã
Nu o sã le uit,şi poate nici tu.
Ştiu cã ai rãmas acelaşi
Dar aştept...
Cãci aşa se cuvine
Sã stau cuminte pe sensul meu de mers
Sã-ncerc sã nu întorc capul dupã tine.