Se spânzurã firul de iarbã ce creşte,
Se culcã umil sub poale pe creste
Cuprins de durere adoarme-aşteptând
Nici noaptea nu-i noapte
Nici ziuã sã plâng
Îmi umplu prea plinul de gol de nimic
Strâng firul de iarbã ca pe un spic
M-apropii de umbra ce fac pe pãmânt
Sã plantez o sãmânţã,o idee, un gând.