Motto: â€ţ... Azi voi casa sentinţa
Cãreia i-au fost stentori
Chiar Goethe şi Flaubert...â€
Am fost cîndva Zeiţã ;
Astãzi sînt doar femeie,
O carne frãmîntatã-n
Îmbrãţişãri grãbite
â€" Rutina conjugalã
A unui ins anost.
Fãpturã-ornamentalã
Apatic-depresivã,
Obiect de lux domestic
Captiv în insomnii,
Reeditez eu însãmi
Aceleaşi deziluzii
Din ne-trãirea fadã
A Emmei Bovary.
Dar îmi revine-n patimi
Cel ce-mi spunea â€ţAleasaâ€
Iar eu, refugiatã
În Legea Convenienţei,
Îi respigeam pasiunea
Sub masca-indiferenţei
Şi, ca mai toatã lumea,
Voiam sã-l cred nebun.
*
Acum, tîrziu în noapte,
La ore virtuale
Cînd straniul mã inundã
Cu vagi chemãri albastre,
Clepsidra cerne vise.
Şi mã simt amputatã
De amintiri şi fapte
Uitate printre rînduri
Dintr-un veac abrogat.
*
Unde e Visãtorul
â€" Carcasã perimatã
Strivind un suflet tînãr
Sub drama Faustianã ?
Unde e Trubadurul
â€" Damnat ce din Iubire
Spera sã-ntoarcã Timpul,
Sfidîndu-i pe Eterni ?
Departe sau aproape,
Tot mai prezent în mine,
Îl simt vibrînd în noapte,
Printre tãceri şi şoapte,
Sãruturi şi suspine
â€" Ecou şi rezonanţã
De gînd neformulat.
Iar flãcãrii fluide
â€" Nestinsã întrebare
Din ochi ca douã lame
Ce-mi ricoşau pe scut â€"
Îi voi rãspunde astfel :
â€ţAm fost cîndva femeie
â€" O carne frãmîntatã
Cu-mbrãţişãri-rutinã
De un burghez anost;
De-acum voi fi Zeiţã
Cãci nu mai vreau Bariere,
Ci vreau sã-i fiu iar Templu,
Şi Poartã, şi Sãrut,
Acelui Faust care
Pãrea cã s-a pierdut !â€
Autor, ANONYMUS
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Superb! Vibraţie, fluiditate, fuga din lumesc în mistic. Bravo!
