Mirosul toamnei se-adunã-n mine, pic cu pic... Pe tâmple, albe-mi sunt prelinse aromele multelor iubiri â€" primãvãratice, pârguite-n vara cândva blondã â€", zâmbete maro tremurã-n lacrimi grãbite-n golicinea trupului scãldat de bucuria dragostei în aşternuturi de nisip ori lanuri de petale, taine sãrutate se ghemuiesc buzelor tremurând pe-alei cu muze şi miresme spulberate de-amintiri nebune, sãtule-nesãturate de forme însetate de dor...
Amintiri dezbrãcate de hainele verii, calde, blânde socotesc mângâieri pierdute pe trupuri goale, glasuri tresaltã feeric în palme arcuite peste foşnetul picurilor în extaz, sãrut culori mistuite, inspir nesaţul frunzelor-veşmânt-pierdut...
În plinã toamnã m-afundã emoţii liceene, mã cufund înconjurat de singurãtãţi în fumul pastramelor înecate-n parfum de must, sorb iubirile trecute, respir, încã, ceasurile îniernirii...
Şi pulsez în gând în ritm de-o primãvarã aburind pe-o eternã ceaşcã de cafea...
