O, Doamne ai milã de sufletul meu
Şi iartã-mi greşita umblare,
Zdrobeşte-mi în cioburi netrebnicul eu
Şi-n mine de-apururi rãmâi Dumnezeu
Mereu mai frumos şi mai mare.
Alungã-mi ruşinea şi gândul murdar
Şi spalã-mi întreaga fiinţã,
Cu Duhul iubirii inundã-mã iar
Sã-mi ard pentru Tine viaţa pe-altar
În sfântã şi dreaptã credinţã.
O, umple-mi simţirea mai mult, mai aprins
Sã nu Te mai las niciodatã,
Iar dorul de Tine mereu neînvins
Sã-mi fie pecetea şi focul nestins
De-apururi în inima-mi toatã.
Sãdeşte în mine sfinţenia Ta â€"
Podoabã preascumpã şi vie â€"
Curatã sã-mi fie smerenia mea
Şi-n min’ frumuseţea-Å¢i cu aura sa
Sã fie oricând mãrturie.
Fã-mi viaţa aşa cum demult ai gândit
Şi-n voia-Å¢i plãcutã şi dreaptã,
S-ajung prin credinţã la ţãrmul dorit
În viaţa de vis ce m-aşteaptã.
