Cu-nfţişarea-ţi rubicondã,
Mai mult brunetã decât blondã,
Când te-am vãzut trecând pe stradã,
Mai mult plinuţã decât slabã,
Nu ştiu de ce m-am intrebat
Oare esti fatã sau bãiat?
Te-am aşteptat când tu veneai
Încet de parcã te duceai
Ca sã-ţi arunc aşa .. o vorbã,
De caterincã, nu din poftã.
Şi amândoi, încet mergând,
Ne-am dus în pajiştes din crâng
-Aveam habar? Mai mult n-aveam!
De ce de mânã ne ţineam.
Pe pajişte cât ne-am avut,
Sã ne privim n-am îndrãznit;
Eu îţi priveam cocul din cap,
Tu ,te uitai la un copac.
Şi nu stiu ce fãcea sã parã,
C-o invizibilã povarã
Strivea frumosul ierbii mici
Când noi ne desparţeam,, pitici’’
Şi-atuncea, tãvãlita iarbã
Ca o ştirbitã gurã largã,
Pe-o faţã tristã şi bãtrânã
Ne blestema plângând din urmã.
