Sântem ţintuiţi sub duşul de nisip
Ce curge din clepsidra bãtrânului timp!..
Copil fiind doream nisip mai mult,mai mult...
Vãzând mai mult la alţii,şieu aş mai fi vrut.
Nu prea eram eu sigur ce o sã fac din el,
Sã construiesc tunele ,sau poate vre-un castel!
Prea mult aceastã joacã nu m-a mai chinuit,
Cãci plin de-ambiţii cum sânt, se pare cã am vrut,
S-ajung cât mai aproape de luminosul soare,
Şi adunam nisipul,mormane sub picioare.
Tot adunând întruna ,deodat-am obosit,
Şi cum şuvoiul galben de sus nu s-a oprit,
M-a încleştat nisipul ,cu valurile-i moi,
Iar orice fir ce cade îl simt ca pe-un pietroi.
E cert cã pân-la urmã,nisipu-o sã mã-chidã,
În conica grãmadã,ca într-o piramidã.
Chiar de mi-i crud destinul,mã-ntreb zâmbind mereu,
Inchis în piramidã,sânt faraon sau zeu?
|
