Ce iute treci tu,viaţa mea!
Din lungul lanţ eşti doar o za,
Cum fost-au multe,fãr-de numãr.
O simplã za, un lanţ şi-un umãr,
Chemat mereu cãtre izvoare,
Spre care zi de zi alerg,
Tot trãgând lumea la edec.
În urma mea vãd edecarii,
Care tot vin şi-nlocuiesc
Pe cei înfrânţi sub greutate,
Şi care-n râu se prãvalesc.
Pe drumul ãsta implacabil,
Unii visãm sau avem gânduri;
Plinã-i corabia cu aur,
Sau plinã e numai cu stârvuri?
