Sãmînţa
Am rãsãrit în brazda acestui hat de timp
Silit de-a firii lege, plouat de întâmplare,
Ca firul din sãmânţã,neputincios şi strâmb
Ce carã-n spate noaptea, ca s-o arunce â€"n soare
În rãdãcini sãmânţa am strîns-o ca în gheare,
-Necuvenitã jertfã pe un altar hain-
Şi am ajuns puternic ,şi viguros şi mare,
Cu spic bogat iar bobul, maturizat şi plin.
Când va veni cosaşul,nepãsãtor,agale,
Nu â€"mi voi pleca eu capul, în ruga fãrã rost,
Cãci pot plãti dobânda şi datoria care,
O am pentru sãmânţa ,ce început mi-a fost
|
