Cãutãtori de perle în mãri vrãjite,adînci
Gãsim cu greutate vre-o lacrimã de rouã,
Cînd cu tãişul scoica o sfîrtecãm în douã,
Sã fãurim podoabe pe a visãrii frunţi.
Pe-o noapte de iubire plãtim un preţ smintit
Tot ascultînd de glasul mîndrilor trufaşe,
Care ne cer noi perle ,mai mari şi mai frumoase,
Mereu s-arunce mîine,ce astãzi, au iubit.
Dar mãrile prãdate ce au rãbdat atît,
S-au rãzvrãtit la plînsul tãcutelor corole ,
Şi au chemat în sprijin descîntec sau blesteme,
Cã în scoici mari deodatã pe toţi ne-au prefacut.
Da! Scoici sîntem cu toţii cînd stãm şi ne privim!
Cînd lumii dãrui perle prin jertfã şi prin chin,
Lucizi, ne sinucidem,
Ca scoicile murim.
