Te rog priveşte-afarã ca sã te-ntreb iubito
Vãzut-ai tu vreo mamã cum îşi infaşã pruncul?
-Aşa aş vrea ca-n braţe tu gol sã-mi ridici trupul
Şi-apoi cu gingãşie sã mi-l aşezi în mijloc
Pe-n-zãpezita zare
Ca pe-un imens alb scutec
Izbãvitoare linişti din cer m-or ninge-n suflet
A nemuririi sete şi-al întrebãrii urlet
Îşi vor slãbi strînsoarea, iar somnul m-o cuprinde
La umbra genei tale
Şi-n ochi ţi-s-or aprinde
Luminile iubirii şi strãluciri de vis
cu care tu iubito sã mã înfeşi strîns , strîns
Sã tragi şi colţul zãrii pe-nfiebitata-mi frunte
Şi-apoi cãlcînd pe vîrfuri, încetişor tu du-te
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ce cauţi tu? Nu cauţi iubirea ci mai degrabã cãldua şi tihna de care n-ai avut parte.Alecu omul sã le gãseascã, poetul nu, ca sã mai scrii aşa frumos!
Mã bucur sã vãd încã o poezie în acest cenaclu ce promite prin calitate. Revenind la iubirea din acest frumos poem aş zice cã se aseamãnã cu bancul acela.(la începutul actului sexual ,ne dezbrãcãm unul pe celãlalt şi dupã ,fiecare cum poate) morala n-am voie s-o spun !! ...totuşi ,de ce-ai lãsat-o sã plece ? Bunã poezie,sã ne mai aduci şi altele la fel.Baftã !
3.
Ce fãcuşi naş leule? inversaşi rolurile? Pãi cu iubita te comporţi altfel ,nu punând-o sã te înfaşã sã-ţi descânte de deochi sã-ţi tragã colţul zãrii pe fruntea înfierbântatã şi dupã aceea s-o goneşti încetişor ?!.)))Lãsând asta vreau sã remarc totuşi o mare stabilitate subtilã în construcţia poeziei care se desfãşoarã strict dupã modelul punct ochit ,punct lovit. Ştii sã reglezi auditivul dupã un vizual dezordonat,lãsând impresia finalã ,plãcutã.
