Ne pierdem timpul. Cu 1001 de Facebook- uri, 1001 de veşti la televizor, un alt, 2015 chiar, film fãrã frumuseţe. Iar eu strig în sufletul meu suratelor de pribegie ciori: luaţi-mã şi pe mine în goana voastrã! Pare cã aveţi un sens, un scop precis... Pare cã voi sunteţi interesate de ce simt, ce mai simt din Tainã. Ştiţi, şi eu iubesc câmpul. Unde este cârdul meu? Dã-mi,Doamne, sã mã ascund într-un mugur, ca sã învãţ sã aştept rãbdãtoare şi credincioasã primãvara! A, a dragelor pãsãri şi eu zbor... atunci când dansez. Vedeţi, nu ne deosebim prea mult, doar cã noi ne-am uitat rostul şi am pierdut pe drumul â€marilor realizãriâ€, CURAJUL. O sã vinã lehamitea şi atunci o sã uit de iubire. Şi alte pãsãri o sã smulgã din mine ultimele bucãţi de suflet nealterate. Suratã cioarã, învaţã-mã sã îndur frigul, ceaţa, şi... prejudecãţile. În noapte doar clãdirile şi aerul geros ne mustrã: aţi fost deturnaţi, trecãtoare umbre, suflete de chihlimbar! â€Voi, oameni, minunaţi, cãutaţi...â€
|
