Lacrimile ce vorbesc despre piscul dorului, împãrtãşirea vieţii cu prietenul acela, s-au retras într-o perlã din Marea Uitãrii. Patruzeci e un numãr bun, nu-i aşa? Patruzeci de eoliene, patruzeci de flori ale soarelui şi patruzeci de melodii cântate de Antonello Venditti! Fie cum va fi! Aşteptare, alte examene, o privire sus, în înaltul cerului albastru, dar odatã, drumul va coti şi chipul tãu va zâmbi timid într-un prag. Aşa.
