am aşezat covorul pe terasã
am pus lemne în sobã sã ardã pânã-i ajunge
am umplut masa cu bunãtãţi
şi gustãri scoase din frigider
n-ai ajuns în minutul urmãtor
morocãnos am vrut sã arunc apã
în sobã sã arunc covorul de pe terasã
afarã în plinã zãpadã
aşa încât pe mâine sã fie acoperit de zãpadã
camera este goalã cãrţile din raftul prãfuit
aşteaptã şi ele
sufrageria este plinã de frig
ai rãmas înzãpezitã venind sã-ţi iei
porţia de dragoste promisã de-asearã
pianul a început sã cânte singur
o piesã lentã â€" e piesa pe care ne-am cunoscut
în veacul trecut
casa scãrii s-a umplut de fluturi
şi flori de zãpadã
am întors capul sã-ţi vãd sânii
încep singur sã joc ,,telefonul fãrã firâ€
apoi ,,fazan†rostind cuvinte precum iubire repetent
atunci ai apãrut tu goalã
te-am luat în braţe şi te-am acoperit cu sãrutãti
şi te-am aşezat pe covorul roşu de pe terasã
şi-am mai pus lemne în sobã sã ardã aşa
cum ardeam noi
şi ce repede a trecut ... a sunat ceasul
era vremea de plecat la serviciu
de-atunci aştept sã ies la pensie ...
Baia Mare, 19 mai 2015
dintotdeauna am iubit
dintotdeauna am iubit
asearã am iubit cu patimã
parcã fiecare sãrutare era şi ultima
clipã de viaţã sunt de vinã cã trãiesc
dar trec şi eu precum zãpada
mã voi topi într-un târziu
dupã multã suferinţã înduratã
sã nu uitaţi un lucru
rugãciunea mã întãreşte şi mã ajutã
sã merg aşa cum sunt mai departe
curcubeul va mai ieşi din cuibul sãu
şi azi şi mâine va pluti în aer şi va dãrui
din frumuseţea lui doar
celor care au ochi sã-l vadã
e un semn şi el se aratã lumii aşa cum este
fãrã de pãcat nepãtat de el nu râde lumea
va trece şi martie
la urma urmei în locul meu puteai fi tu
sau chiar eşti.
