Ce mult semeni cu mine?
Pax vobiscum et nobiscum.
Nu m-am umilit niciodatã.
Poate visului meu despre Domnul cel Unic şi Drept.
Nu mã imitaţi , nu este nevoie.
Singur voi duce povara. Singur beau ceaşca durerii.
Istoria este formatã din atomi,
Au dispãrut irochezii?
Am scãpat de ciumã, au venit dictatorii,
Precum şobolanii.
Rebelul cântã.
Intrãm treptat în lumea numelor.
Doamne, dimineaţa Ta este minunea.
Ce poate naşte disperarea? Numai speranţã.
Sã fugi de tine în codrii umbroşi.
Acum totul e limpede. Rebelul cântã.
Singurãtate absolutã nu existã, aşa-i?
Iar trupul femeii iubite este o minune.
Uneori, întreaga lume este o rugãciune.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Avem aşa de mult spaţiu inspiraţional în aceste locuri în care ne-am nãscut ,putând sã visãm la infinit şi sã scriem ! Nu am înţeles ,de ce irochezii ar fi ciumaţi şi ce legãturã au cu dictatorii?...Aceastã scriere însumeazã fragmente disparate şi disperate în ideea de a impresiona,folosind un limbaj insuficient aprofundat ca logicã.Mai spun încã o datã;Cred cã poezia trebuie sã aibã obligatoriu şi logicã.((Nu trebuie sã ţii cont de ceea ce spun!))
