De-am fi noi pe Titanic
Şi luna ne-ar întinde mormânt argintiu
Din a lui veşnicie, coagulatã-n dulceaţã,
Iubirea ne-ar face cu ochiul din gheaţã.
Marea supusã ca un pãmânt,
Ne-ar crea altfel în al sirenelor cânt.
Atunci, iubito, am ştii sã iubim
Şi ochi şi sãrut şi frunte
Şi îmbrãţişãri furate în clipe de fiere,
Pãrea-ne-vor iarãşi luni lungi de miere.
De-am fi noi doi pe Titanic,
Am ştii sã iubim, sã speram,
Sã credem în Sfinţii Tai, în Sfinţii Mei, îţi zic,
De-am fi pe Titanic, un pic,
Sã visãm...
