O bucatã de pergament fãcutã sul şi uitatã pe o bancã
Strãluceşte în lumina soarelui de mai
Nu le dã voie razelor sã treacã mai departe parcã
Le opreşte cu o putere ruptã din rai.
Ce se întâmplã pare-un tablou pictat în ulei
De douã mâini dibace-n renovare şi decorat.
Noi oportunitãţi, speranţe şi vise de femei
O poartã spre lumea vastã ce multe ne-a dat.
Am scos din buzunar un abajur sã pot vedea mai clar
Fenomenul bizar ce apãrea pe vechea bancã
Alţii renunţã la tot ceea ce fac de-o viaţã-n mod ilar.
Nu vreau sã mã abrutizez cum ei au şi fãcut!
Mã grãbesc sã desfac aceea bucatã de pergament
Vãd litere aiurea aşezate parcã, nu gãsesc rost
Mai caut. Probabil deoarece-s adolescent
Dar caut. Şi-n mintea mea e loc doar de nerost.
Mã chinui sã descifrez ceva â€" dau vina pe soare,
Încerc sã atribui un înţeles de luminã ameţit.
De ce oare aceastã ciudatã întâmplare?
De ce sunt tot timpul atât de neliniştit?
Şi înspre asfinţit gãsesc o umilã rezolvare
La toate problemele ce pe mine m-apasã
Însã remarc cu o oarbã stupoare
Mesajul din pergament tot nu vrea sã iasã.
