Locomotiva cu abur pleca înspre nord
Cinci vagoane trãgându-le cu zarvã.
Cãlãtori ea nu prea avea la bord
Doar un conductor ce flutura o eşarfã.
În faţa locomotivei se-ntindea superb peisaj
Dealuri, câmpii şi-un râu învolburat, parcã nervos
Acestea cu toate fãceau parte din acel mãreţ vernisaj
În care pictori buni lucrau cu mult sentiment pios.
De ce-şi flutura conductorul eşarfa în zare?
Pentru cã anunţa drumu’-nceput pe şina ruginitã,
Aceea luminoasã şi singurã veche cãrare
Începutã din garã, de lângã bordura pietruitã.
Şi-n mersul agale al locomotivei cu abur
Conductorul avea rolul cel mai important
Toatã lumea-l considera cel mai bun chiabur
Pe tãrâmul lui numit de alţii “insignifiantâ€.
