Pe o margine de gând
‘’pãsãri de pradã’’ cuvintele poetului
aşteaptã semnalul unui zbor utopic
în universul minţii
însetat de adevãr şi frumos
aripi greoaie de piatrã seacã
inexplicabil iau lumina orizontului
slobozind galaxii de cuvinte
din anotimpuri nenuntite
de strigãtul tãcerilor mute
zboarã peste timp
în marea de iubire a poeziei
printre umbre de îndoieli
de patimi şi visare
de cãutãri şi regãsiri
prin ochii stinşi de suferinţã
acolo unde
numai cuvântul sfãrâmã
slãbiciunea, neputinţa
şi înfloreşte speranţa
poezia curge ca o apã limpede
dictatã de zei
câstigã o clipã de respiro
de uitare în faţa durerii
ascunde însingurarea în risipirea luminii
dã glas sublimului sã îmblânzeascã rima
deschide firida inimii
sã poatã reaprinde cenuşa iubirii
doar, prin cuvântul Tãu…Poetule!
