un vânt primãvãratic
mâigâie gândul rãpus de ierni
sfideazã trecerea neiertatoare a vieţii
şi-n ceasul al nouãlea
rãsfaţã cilpa
cu liniştea neperceputã încã
nãscutã din visare
rãmân acelaşi cântec
pe aceleaşi clape de ieri
- oare mi-am pierdut strãlucirea?
voi afla la cesul adevãrului
când nemãrginirea
va inventaria totul
pânã atunci
mã voi ascunde
în tãceri de rutinã
şi-i voi cânta timpului
singurul confident
ce îmi împãrtãşeşte gândul
ce s-adapã din simfonia
singurãtãţii.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Versuri pline de sensibilitate, cu o licarire de speranta ascunsa de melancolia trecerii timpului.Poate un vant primavaratic...
