Voi presãra-n cuvinte culori de curcubeu,
Însãilând dorinţe, pe care le vreau eu,
Purtate pe aripi de-o pasãre mãiastrã
În zbor promiţãtor spre zarea cea albastrã.
Sub cerul ce îşi cerne stelele-n oceane,
Noaptea îşi închide cu lacãte, obloane.
Luna se strecoarã timidã prin cotloane,
Iar, îngerii în cânt ne-ndeamnã la canoane.
Pe note de cuvinte solfegiez un gând,
Vântul sã îl poarte în iureşul lui blând,
Cã minunat e visul ce-l scot azi, la luminã
Nãscut din bob de rouã pe floarea de verbinã.
Sunt mugurii de viaţã ce vor a înflori
În primãvara karmei, unde-oi acoperi
Tot ce este ranã în trupul cald al firii
Schimb umbra durerii cu umbra fericirii.
Voi rupe-apoi tãcerea ce zace-n infinit,
Voi seca oceanul de lacrimi, c-am iubit.
Şi voi gusta tumultul visului spumos,
Sã port mereu în braţe buchete de frumos.
În zbor m-oi ridica, de unde am cazut,
Rup din trupul sorţii rãni care-am avut,
Încerc în lumea nouã sã schiţez o hartã
Cu-o viaţã cu solfegii cântate de o harfã.
Cu harfa care-o vreau, a inimii cântare
Sã umplu de frumos, sã dau vieţii culoare,
Cãci viaţa este scurtã şi este trecãtoare,
Lacrima sã-mi fie, mereu, nume de floare.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
O poezie care incepe optimist si se incheie generos...
