Paşii mã poartã
prin labirintul fãrã nume
unde timpul îmbracã haina veşniciei
înmugureşte în fiecare anotimp
din ruinele lumii care pãstreazã
adevãruri ruginite
ca orbul care trãieşte
în oceanul fãrã de luminã
o zbatere de simţuri mã cãlãuzeşte
adulmecând sãlbãticia jocului vieţii
în liniştea ţipãtului mut
înfioarã izul dãunãtor al singurãtãţii
pãstratã în coperţile cuvântului
într-un etern pustiu viu
al anotimpului fãrã flori
frânturi de suflet intrã în vraja umbrelor
vibreazã de chemare şi dor
se înfruptã din culorile amurgului
dând aripi jocului
scriind pe cãrãrile fiecãrui gând
sinfonia viselor de ieri
într-un portativ al ploii de stele.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Alâturand elementte sau stâri opuse ai creat o admosfera interesantâ in care sentimentele sunt ori incerte ori deziluzii sau pote sunt pur si simplu sentimente
