coboarã torţe de luminã
din corola cerului primãvãratec
care îşi deschide porţile
spre o lume cu trupul dezrobit
de umbra soarelui
ele ţes iluzii iubirilor
ce se nasc
în amfiteatrul vieţii
pe poteci înnorate
din dimineţile orbite
se contopesc cu tãcerea
singurãtãţii din noi
pentru o clipã
totul se învãluie în ireal
fiecare unduire capãtã
paloarea zidului trãdãrii
se naşte o tainã
ca un flux al valului mişcãtor
ascunzând stropul de iubire
în cotloanele visului
nãscut ca o poveste
fiecare ciob de univers
îmbracã zãgazurile lumii
oglinditã în ceaţa speranţei.
