incandescente valuri de ploi razleţe
suspine din sfere împrumutate
vibreazã la margine de timp
printre amintiri
tãcerea prinde aripi înaintând
spre iluzia vieţii fãrã de moarte
se agaţã de visul suspendat
deasupra abisului
unde durerea nu are grai
cheamã zeii sã spargã lumina
în cioburi de uitare
în nopţile care deşirã umbrele
peste valurile virtuţiei
(credinţã,speranţã şi iubire)
ca într-un refresh aşteptat
inima întinde braţele nevãzute
cu un gest magic respirã
din noaptea paradoxalã
aroma de speranţã
lucrul cel mai bun
pentru a ieşi din labirintul fãrã capãt.
