Deschid fereastra zilei ca un impuls de gând,
Sã intre primãvara pe-o aripã de vânt.
Respir chemarea vie cu aer de speranţã,
Reinventez clişeul cu ce-i frumos din viaţã.
Aştept iar primenirea câmpului, azi stins,
Cu verde-n unduire ca într-un cânt nescris,
Aştept concert de pasãri sã-nceapã în pridvor,
Cu trilul lor mirific s-aducã ‘n suflet dor.
Sã pot zâmbi la soare, astru curtenitor,
Primind sãrutul lui sã simt un nou fior,
De umbre vãluritã, viaţa cu sfialã
S-o’mbrace în culori, artistic cu migalã.
Peste suflet sumbru s-aducã încântare,
Murmurul naturii, cântec de vioare
Sã miroase-a reavãn câmpul renãscut
Azi, când pledul iernii în lacrimi e fãcut.
Şi de, primãvara din taina-i de culori
Iar, va meşteri un curcubeu de blânde flori,
Sã-nvãluie-n sclipiri regrete-n adormire,
Iubirea s-o înalţe la grad, de nemurire.
Ca orice început din viaţa în mişcare,
Iubind eşti fericit, altfel percepi o floare,
Nu cauţi pe niciunde colacul de salvare
Prin porii de luminã, nu vezi decât culoare.
