De s-o deschide cerul las soarele în casã,
Perdeaua de luminã s-o simt iarãşi frumoasã,
Şi-n mângâierea caldã s-acopere cãrarea
Din iernile prea ierni, s-aştearnã doar uitarea.
Sã intre primãvara şi-n visele rãmase,
Iar cele destrãmate cu verde sã le coase.
Frigul sã-l opreascã, nu mai intre-n mine,
Flori şi raze calde sã umple zãri senine.
Sã fiu actorul viu pe-o scenã putrezitã,
Cu straie vrde crud sã fiu împodobitã,
Sã uit de mucegaiuri în viaţa care trece,
De ploi şi de furtunã, de vântul care-i rece.
Rãmânã-ntunecarea în luturi arãmii,
Renaşterea naturii sã nascã gânduri vii.
Un fluture sã fiu, sã zbor printre petale,
Nu, prin noroi sã calc, doar, pe albe dale.
Sã fiu bobul de rouã prelins în dimineaţã
Când raze aurii ne mângâie pe faţã.
Sã fiu o floare nouã în câmpul primenit,
Sã uit iarna cea grea, e timpul de-nflorit!
