Acolo sus pe creştere Muntilor Semenic exista locuri neatinse si nevazute de om. Aceşti mândri munţi sunt cutreierati de pãduri dese de brazi, fagi, molizi si stejarii care adapostesc ursii, regii acelor tinuturi,haine de lupi, sanitarii pãdurilor,si multe alte vietati.
Iatã ca acum Iarna calarind potopul de fulgi dantelati a urcat si a îmbrãcat muntele in blanuri argintii. In pãduri copacii inalti sunt invaluiti cu totul in catifea albã. Crengile lor se apleaca sub greutatea podoabelor de argint agatate de Iarna.
Pãdurea imaculata se catara pe vârful muntilor acolo unde prima raza a soarelui palid mangaie in zori crenelul muntelui acum pictat in alb de Zâna Iarna.
Acolo pe unde odatã umblau ursii, caprele-negre, iar ciobanii îşi duceau turmele la pãscut acum locurile sunt pustii... Ursii hiberneaza in barlogurile lor, iar restul stau la adãpost, la caldura fãrã sa iasã pentru a da piept cu gerul sau vanturile aspre de afara.
Noaptea îmbrãcãmintea si podoabele muntelui sclipesc in lumina lunii si a stelelor. Mareata Luna vegheaza muntele pana in zori când Astrul Zilei îşi reia locul pe cer si începe o noua zi pe muntii semeti si puri, dar amortiti...
