Ca o luminã aţipitã spre-nserat
Ce îndulceşte zarea
Şi lasã norii sã îngâne
Cânt de tãcere dintr-o altã lume,
Se pleacã-n inimã-mi
Un picur din izvorul tainic
Al îndurãrii Tale.
Nu vreau cãrãri cu aburi
De bogãţie ce se topeşte-n zori
Ci câteva petale rãtãcite
De pe corola de minuni uitate
Sub mâna Învierii.
În licãriri de gând pe jumãtate adormit
Te chem sã-nchizi în amintire
Însângeratul viscol din trecut
Tãind Tu valurile ascuţite
Ce mi-au întunecat
Şi aripi, şi priviri, şi doruri.
