La rãscruce de ceruri
Å¢i-ai înfipt lemnul iubirii, Stãpâne
Iar picioarele mele au rãtãcit
Pe cale ascunsã de noapte
Şi nu Te gãsesc niciunde
Cu strigãt de luminã aruncat
Peste valurile lumii.
Întinde-Å¢i primãvara
Cu mâini tremurãtoare de luminã
Sã-nmugureascã aripi
De sub ninsoarea viscolindã-n suflet.
Mã tem sã urc pe firul glasului
Ce cheamã la izvorul adãpãrii
Din sângele ce cade încã
În murmur şoptitor de lacrimi.
Dar iatã vin
Cântându-mi adorarea caldã
Cu imn de pace nevãzutã.
