Atât de repede se înfiripã
Pe lira dimineţii armonii
Ce par fi venind
Din siderale timpuri
De tãcere
Ca nişte aripi sãrutând
Cuprinsul nemuririi.
Nu rãtãci, Stãpâne
Raza uimirii de lumina Ta
Deschide-Ti darurile precum
Copacul ramurile-n frunze.
Trimite zorilor din paşii
Ce seamãnã pe orizont cântarea
Purtatã-n vânt
Cu mii de glasuri de petale.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Trezirea la viaţã este exprimatã asemenea cursului unui izvor curat şi melodios,peste cuprinsul nemuririi,unde perspectiva poetului îşi extinde penelul spre zugrãvirea unui tablou complect,luminând cu â€zorii din paşiâ€,explozia†glasurilor de petale†Frumos şi sincer!
