Când ziua de lucru e gata
Bunicul şi tata
Îşi leapãdã straiul sub raze de soare
În ciutura veche îşi catã rãcoare
Veşmântul împrãştie o umbrã pe jos
Pãrea cã e chipul lui Domnul Hristos
Pe cap îşi aşeazã nãframa
Bunica şi mama
În vatrã de piatrã un foc îl aprinde
Pe masa tãcutã o pânzã întinde
Iar pânza în soare lucind maiestuos
Vedeai parcã chipul lui Domnul Hristos
Când moara îşi umple covata
Bunicul şi tata
In site de lemn ei fãinã adunã
Cu jocuri de palme o cerne de sunã
Iar sunetu în casã se aude duios
Pãrea cã e glasul lui Domnul Hristos
Când toate pe masã stiu seama
Bunica şi mama
Deasupra presarã însemnele crucii
În vase de aramã curate şi lucii
Se scaldã o umbrã cu chipul frumos
Pãrea cã e faţa lui Domnul Hristos
Bunica în şoaptã îmi spune
Copile! Sã spui rugãciune
Cu fruntea aplecatã spre masa la care
Cu toţi se ridicã tãcuţi în picioare
Cu mâinile strânse şi glasul sfios
Aduc mulţumire lui Domnul Hristos.
