Copilaria mi-a fost poem
Eram o fata cu joben
Si dansam prin ploaia uda
Cu veverite si soparle
Imi plimbam talpile prin creieri
si prin aripi de fluturi.
Eram o copila in ploaie
Si dansam, dansam ca in odaie
Asa si in drumul clocotit
De pulberi de infinit.
Si dansam, dansam cu ploaia
Ea imi legana natura
Si rochita de pe mine
Eram toata o poezie.
In par aveam flori de roua
si pe talpi flori de papadii
Miroseam a portocale
Si visam cu ochi deschisi
Visele imi erau miere
Si pocale de abis.
Si credeam ca o sa fiu vesnic fericita
Alergam ca-n paradis
prin livezile cu mere
si eram de tot iubita.
Am visat ca o sa schimb lumea
Am visat sa ma jertfesc
Stiam ca visul o sa ma duca
Prin biserici de tamaie
Si acolo o sa ma rog
sa-mi dea Domnul mult noroc.
Si stiam ca o sa fiu
O bucata de iubire
Ca timpul se va comprima
Si voi fi in regasire.
Si azi mai dansez in ploaie
Si am talpi rosii de maci
Ma trezesc ca sunt furata
De copilaria mea.
Dar acum este atat de mica
Lumea si faptele ei
Nici cu gandul nu-ti ajunge
Sa masori parerea ei.
Azi cu gandul negandit
Stai si te intrebi mereu
Cine-a fost copilaria?
Tu, vara, sau Dumnezeu?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
`Ma trezesc ca sunt furata
De copilaria mea.
Dar acum este atat de mica
Lumea si faptele ei
Nici cu gandul nu-ti ajunge
Sa masori parerea ei.
Azi cu gandul negandit
Stai si te intrebi mereu
Cine-a fost copilaria?
Tu, vara, sau Dumnezeu?~ - SUPERB!
