Autor:	ionela moldovanu ( Geanina Moldovanu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Primavara, fata mare

Primavara ca o fata mare Si-a luat poienile, florile si liliecii intr-o tolba cu furori si calcand pe subtiori, a venit ca o albina, harnica si muzicala, ca o mandolina. Fata care a venit Este drept o primavara, cu petale, cu cordele si cu panglicute rosii si cu martisoare. Cand bobocii plesnesc a iubire si din flori curge mireasma suferind a despartire se topesc si florile inviind ca zorile. O oo, ce zana fermecata, e frumoasa Cleopatra, Tu ce esti ironia mea si betia de mirosuri dulci pocale de nectar ironie de simtiri, un tablou de casmir pe talpa mea din senin. Intr-un unghi de ochi de- oglinda, Se intoarce o piramida, Un vitraliu de efect ce este ca un miraj Pe desene de iarba uda, am gasit si un cofraj si un ou de aur plin, ca simbol de nemurire si renastere din fire. Primavara, cer sublim Tu imi vii ca un musafir si ma-mbraci iar cu sperante si cu flori si perorezi despre muze si iubiri Doamne, ce mai musafir!! Sunt nebuna de iubire si de aer inflorat de miresme in nemurire si de tine om bogat -in trairi, simtiri si in cuget si in tot ce azi mi-ai dat. Sunt o primavara uda de planset de lacramioare stand ca intr-o florarie, cu palarii de vechi cucoane si dand o nota de speranta unei formule de iubire. Azi dau de pomana si haine si flori si mucenici Celor ce nu au primavara in fire. Azi cred cu tarie ca eu reinviu cu ea, cu primavara mea, cand lumea e scaldata in betia de culori si de flori si de petale.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]