Ce tarziu e-n suflet
Cata suferinta ai gustat
Si ai aripi taiate
Din nodul arcului carpatic.
Inger al lacrimei cazute,
cate nopti pierdute
Cate biruinte, numai tu le stii...
Cat e lacrima de franta
Lasa-ma sa plang
caci stii si tu ca lacrima e sfanta
in virtutea noptii
cand fetele se primenesc.
Si din dor tresare
ca o aripa de inger
crescuta in nepasare.
Pana la urma e pustiu afara
si in suflet sunt urcusuri,
asa cum e firesc.
Plansul meu e iarna
e o lepadare, o natura moarta
a unei figuri grotesti.
Nu sunt eu cea care arde, este ingerul din mine
acea figura alba si cu ram in mana.
Eu sunt doar o mica parte din iubire
o fiinta ce respira ca un peste aurit
o dorinta cat de mica
in sufletul ratacit.
